Buna seara.
Acum am terminat de vazut un film dragut ca o poveste araba, psiho-dereglant, stralucitor in gusturi, amar in decoruri dar reconfortant.
Am vazut si pot spune fara regret, Compulsion.
Nu m-am decis inca sa vad care este definitia exacta in dictionarul de psihiatrie dar cu siguranta are un loc in acel dictionar.
Doua supravietuitoare, vecine de palier, fiecare cu un stol compact si agresiv de emotii, isi cauta directia prin lume. Diametral opuse, constata ca sunt unite de o axa comuna : mancarea ca arta si asimilarea ei, ca suprema placere iar la celalalt capat absenta ei, ca scop si manifestare a suferintei. Ingredientele reflecta emotii si starnesc apetitul pentru felul urmator. Decorul perfectionat, integrarea naturala, personajele simple dar unice si distrugatoare precum uraganele, se deplaseaza pe axa timpului in directia vietii, sensul spre viitorul alimentat inevitabil de trecut. Culori si nonculori, impreuna se amesteca si se completeaza intr-un mod stralucitor. Trecutul preia prezentul si il asimileaza.
Doua fiinte devin una singura, mai puternica, mai simpla, perfecta.
Vizionare placuta.