De dor

E liniște, suntem doar noi, acum,
Eu, dorul de tine și curajul să-ți spun,
Îmi lipsești, nu știu cum am făcut,
M-am rătăcit, în prezentul trecut.

Drumul spre tine, e tot ce cunosc,
Cu ochii închiși, îl știu pe de rost,
Mă țin după lumina din ochii tăi,
Cu vârful degetelor pe obrajii tăi goi.

Să-ți ating genele, să-ți caut buzele,
Adulmec dorința și provoc muzele,
Să te sculptez în palme, dintr-un fior,
Să-ți aud inima, mi-e atât de dor …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *