Noaptea se lasă, peste zi își petrece,
Mantia caldă și suflarea-i rece.
Trupul minții adoarme, cum noaptea îi spune,
Visând răsăritul din zilele bune.
Reset ne dăm zilnic la ochi și la minte,
Când trupul adoarme și stă cuminte.
Ne minte dar tace și vremea și gândul,
Timpul ne fură și ne trece rândul.
Ne încredem în toate și pe toate le credem,
Cu ochii în noaptea vieții noi nu vedem,
Se scurg clipele ca cerul pe apă,
Se termină viața înainte să‘nceapă.
Ascultă de tine, ascultă-te bine,
Nimic nu te lasă, nimic nu te ține.
Apucă-ți clipa, cu dinții, cu gândul,
Iubește-ți soarta că viața-i ca vântul.
Ai clipe cu număr și lacăt la gânduri,
Aruncă-te-n viață, cu sete s-o tulburi.
Cuprinde-te’n brate cu multă iubire,
Surprinde-ți destinul, iubește’n nestire!