In gât îmi stau cuvintele acum,
Dar pot să scriu ca să le spun.
Să spun ce simt, ce pot, ce ştiu,
În lumea asta unde-s viu.
Încotro merg, de unde vin,
Mi-e atât de greu să mă exprim.
Văd doar că-n jurul meu acum,
Este durere, este fum.
Pe lungul drum al vieţii noastre,
Plutim prin văi, zburăm spre astre,
Dar le atingem doar odată,
Fără să ştim, În viaţa toată.
Că suntem singuri, de nu suntem,
Azi de n-am fi, sunt pretutindeni
Viaţa şi moartea, făr’ de care,
Totul ar fi o încercare.
De la-nceput pân’ la sfârşit,
Ne-am bucurat, ne-am umilit,
Am dat iubirea pe o clipă,
Azi viaţa-ntreagă în risipă.
Lung, fără de sfîrşit ne pare drumul
Vieţii, fără de care omul,
Ar fi doar praf şi iute vânt,
Într-o secundă pe pământ.
Totul e scrum, totul ne doare,
E drag, e gând, e disperare,
Este iubire şi plăcere,
Iar când le avem, timpul le cere.
Le ia pe toate înapoi,
Ne ia speranţa şi pe noi.
Ne fură spaima şi tăcerea,
Ne dă lumina, ia durerea.
Pentru Mircea S.I