Cu sufletu’ adormit și mintea în poveste,
Adormi în sentimente, fără să prinzi de veste,
Visezi prinți și castele umplute cu iubire,
Tu vrei să guști din ele, dar să stai la ieșire.
Visezi că te dorește, te ia și te zbuciumă,
Te strânge cu putere, din rătăciri te-adună,
Te ține înfiorată, la nesfârșit sub lună,
Respiri din a lui gură, dorințe, aventură.
În zi, ca fermecată, se-aprinde noaptea toată,
Șoapte se scurg în gânduri și se topesc deodată,
Se pierd intr-o simțire, din infinit furată,
O viață într-o clipă, de timp va fi uitată.
Pe cal se duce prințul, golit de aventură,
Te lasă cu fierbinte, amăgitoare ură,
Că nu se mai întoarce, nu vrea să te mai simtă,
Ai fost încă o zână și nu vrea să te mintă.
Sudoarea se răcește pe al tău trup și gură,
A fost un vis-poveste, a fost o aventură,
Ai trăit în emoții și flăcări o secundă,
Ai fost pătrunsă-n taină, de a iubirii undă.
Iubirea-i o enigmă, al vieții strict secret,
O știu puțini pe lume și o păstrează-n piept,
Închisă-n libertatea, aceluia ce-o are,
Divina sa esență pierdută’n neuitare.