Stau de vorbă cu umbrele,
Mă ascultă și mă înțeleg,
Privesc și le citesc buzele,
Cuvintele curg, eu le leg.
Nu le aud, le traduc din emoții,
Știu limba lor dar filmul e mut.
De-aș întelege, aș modela sorții,
Aș învia întregul trecut.
Mi-au dat viața lor, atunci,
Iubirea și sufletul în dar,
Au spus: „Nu le arunci!
Nici când au gust amar.
Gustul va trece, negreșit,
Tu rămâi, iubește, trăiește!”
Apoi, din filmul meu au ieșit,
Am rămas, nu se oprește.