Te iubesc cum nu știam că pot,
Fără să vreau, fără să cer,
Te iubesc ca și când tu ești tot,
Ce am avut, ce am și ce sper.
Ai plecat după vorbe și vise,
În trecut m-ai lăsat, din dorință,
Te privesc prin ușile închise,
Să te vreau, nu mai pot, n-am voință.
Voi fugi cu iubirea din mine,
Peste lume, peste cer și pământ,
Să o ascund, să nu afle de tine,
Pănă când o voi lua în mormânt.
Vor fi zori și apusuri ca noaptea,
Pictate cu lacrimi pe sufletul meu,
Gânduri pe piatră, sculptând liniștea,
Să nu vreau, să nu pot, să fiu eu.
Te las pradă uitării, cu vise și dor,
În brațele sorții, așa cum dorești,
Amanta oricui, scufundată-n amor,
Să simți viața-n tine, să o iubești.
Când vei ști ce am fost pentru tine,
Timpul îți va fi luat, tot ce ai avut,
Iubiri și dorințe vor fi ruine,
Infinitul îți va fi început.
Vei fi doar tu, ca și când nu ai fost,
O urmă de stea arsă in sine.
Te-am iubit, fără sens, fără rost,
M-am născut și-am murit pentru tine.