Culeg cuvinte printre rânduri,
Cu grijă le așez în versuri,
Clădesc cabana mea cu scânduri,
Din lemnul multor universuri.
Fără pereți și fără geamuri,
Nudistei i se văd doar stâlpii,
Acoperișul e crescut din ramuri,
Podeaua întinsă e pe câmpuri.
Iubesc cabana mea de gânduri,
Un adăpost divin al nemuririi,
Eșafod crud al multor rânduri,
Purtând păcatul vorbelor și firii.