Din calea zilei, mă ascund,
Rotesc pământul către noapte,
La umbra lunii, fredonând,
Balada dorului de șoapte.
Sunt prizonier al minții mele,
Închis pe viată în cuvinte,
Deschis iubirii pentru stele,
Strălucitoare fără minte.
Beau picătura de dorință,
Din gura udă a iubirii,
Cu pasiune și credință,
Mă pierd în față nemuririi.