Îmi e puțin, numai puțin,
Dor de tine peste noapte,
De la vise mă abțin,
Dar îmi rezerv dreptul la șoapte.
Pereți îmi șoptesc suspine,
Patul și pernele foșnesc,
Tabloul plânge după tine,
Ferestele se aburesc.
De pe comodă pică frunze,
Perdelele se unduiesc,
Joacă luminile difuze,
Pe pat întinsă te zăresc.
Ce forme, ce culori divine,
Sculptează ochii minții mele,
Mare artist, dorul de tine.
De-ai fi, ai pune viață-n ele…
Preiau a somnului povară,
Născocitor voi fi de vise,
În lumea mea imaginară,
Doar tu si eu, povești nescrise.